De ce nu e bine ca mirele sa-si vada viitoarea sotie inainte de ceremonie?!Pana acum cateva zeci de ani, miresele erau considerate "proprietatea" tatalui. Acesta gasea partide pentru fiica lui si, fara sa ii ceara consimtamantul, o promitea barbatilor care veneau cu propuneri financiare tentante. Deseori, daca fata era urata, cei doi nu reuseau sa se vada decat in fata altarului si nu de putine ori s-a intamplat ca, in clipa in care isi vedea "frumoasa" consoarta imbracata in alb, petitorul sa isi schimbe parerea si sa o lase singura in biserica. De aici, s-a ajuns la credinta ca daca mirele isi vede mireasa inainte de ceremonie, imbracata si gatita de sarbatoare, aceasta va avea ghinion.
Petrecerea burlacilor!In Sparta, in timpul ascensiunii civilizatiei grecesti, soldatii au fost primii care au organizat astfel de reuniuni. Cu o noapte inaintea nuntii, mirele dadea o petrecere la care erau invitati numai prietenii sai. In acea seara el trebuia sa spuna "la revedere" burlaciei dar sa ii asigure pe prietenii sai ca il vor avea in continuare alaturi la nevoie.
Cavalerul de onoare!In triburile gotilor germanici din nordul Europei, in jurul anului 200 I.Chr. se obisnuia ca un barbat sa se casatoreasca cu o fata din aceeasi comunitate. Cu toate acestea, daca in trib nu existau fete destule sau de varsta potrivita mariajului, viitorul mire isi "captura" mireasa dintr-un alt trib. In astfel de situatii el era insotit de un barbat puternic, sau de prietenul cel mai bun care il ajuta sa o fure pe viitoarea mireasa.
Trecerea peste prag cu mireasa in brate!Din timpuri stravechi exista obiceiul ca mireasa sa intre pentru prima oara in casa cea noua pe usa principala. Daca se impiedica sau punea piciorul stang pe prag se credea ca va fi ghinionista. De aici obiceiul ca mirele sa o treaca el insusi peste prag, pentru a se asigura ca totul va fi bine.
Tortul de nunta si toastul!Initial, in Roma, "tortul" era de fapt o prajitura din grau, pregatita special pentru a fi rupta deasupra capului miresei pentru a o ajuta sa fie fertila.
Originea obiceiului dateaza din secolul al XVI-lea. La acea vreme se punea o bucatica de paine intr-un pahar de vin care era dat din mana in mana oaspetilor pentru a putea fiecare sa ia cate o gura de vin. Cel care sorbea ultima picatura primea si onoarea de a putea manca painea si de a rosti cateva cuvinte in cinstea gazdei.
Astazi, traditia s-a pastrat sub forma paharelor de sampanie, primul toast fiind tinut de cavalerul de onoare. Se obisnuieste ca invitatii sa se ridice in timp ce mirii, pentru care se tine toastul, stau jos. Ei se ridica la sfarsitul toastului si raspund prin cateva cuvinte de multumire pentru familie, prieteni si invitati. Uneori cei doi toasteaza pentru partener si au ocazia sa soarbe licoarea din pahare de cristal sau de argint.
De ce marea majoritate a nuntilor se fac sambata?In trecut, crestinii alegeau duminica ca zi de petrecere pentru ca nu se muncea. Revolutia puritana din Anglia secolului XII a schimbat aceasta conceptie, pentru ca adeptii puritanismului nu considerau potrivita pentru petrecere ziua Sabatului. In zilele noastre, din considerente practice, marea majoritate a nuntilor se fac sambata.
Dupa ce isi fura nevasta, mirele trebuia sa o ascunda pentru a nu fi gasita de familia ei. Pana la momentul in care in sfarsit familia le dadea de urma celor doi tineri, in multe cazuri femeia era deja insarcinata. Atunci incepeau negocierile intre familiile celor doi insuratei in privinta pretului miresei.
Un obicei mai vechi evreiesc le dadea posibilitatea mirelui si miresei sa petreaca singuri o saptamana dupa nunta. Cel mai vechi exemplu de acest gen este cel al lui Iacob si a celor doua neveste ale sale, Leah si Rachel.
Obiceiul sarutului dateaza din Evul Mediu, insa la acea vreme avea o cu totul alta semnificatie: el era "pecetea" incheierii unui acord. Chiar si in Roma antica se pare ca se folosea in acest scop. Mai tarziu, obiciul s-a transmis cu aceeasi semnificatie si la nunta, cand la sfarsitul ceremoniei cei doi miri, sarutandu-se, pecetluiau juramintele facute.
Aruncarea orezuluiOrezul simbolizeaza in multe culturi, fertilitatea. Insa in trecut, nu numai orez se arunca asupra mirilor in clipa in care paraseau petrecerea: in Franta se folosea graul, in Africa de Nord smochine si curmale, iar in Italia - o combinatie de monede, fructe uscate si bomboane. Mai mult, pentru ca unii considera ca orezul dauneaza pasarilor care il mananca atunci cand petrecerea s-a terminat, l-au inlocuit cu seminte pentru pasari. Din fericire, mai nou, locul lor a fost luat de mult-iubitele petale de trandafir, confetti si baloane.
